Liste, obiective și profeții

E Ianuarie: frig (lipsă) și început de an. Ne dezmorțim încet după sărbători și ne amintim cu patos, în fiecare zi, că ne-am promis ca la anul să fie altfel: Good Bye Valea Prahovei, Hello Tenerife! Ce nu s-au mai văzut oameni devenind milionari de pe-un an pe altul?!

Așa că unii și-au scris lista de obiective, altii au și bifat-o; cei mai vrednici ș-au dat seama că mai au 11 luni din an și n-are rost să-nceapă tare. Ăștia din urmă sunt și cei mai rezonabili – banii au făcut milionari, hei-rup-ul niciodată.

Eu ca o lepră a societății de dezvoltare personală n-am nici listă, nici obiective.

Să fiu exclusă!, știu, dar există un motiv bun pentru care sar peste liste, obiective, vision-boards și alte minuni din astea: nu au și nu funcționează în cazul meu. Pentru mine listele astea nu aduc claritate, motivație și auto-împlinire, ci:

– presiunea de a face ceva ce între timp nu mă mai împlinește, dar trebuie să-l fac că, deh, e scris acolo pe lista de anul ăsta și cum să nu fac eu ce scrie pe listă?, doar succesul nu pică din cer!, nu?

– demotivare, atunci când la sfârșitul anului nu am făcut întocmai ce scrie pe listă.

– rigiditate și inflexiune, când viața se poate schimba de pe o zi pe alta, dar eu mă opun schimbării că am uitat să o trec pe listă la începutul anului.

Ce a funcționat în schimb – și scriu despre asta pentru că ar putea funcționa și pentru tine – a fost să mă imaginez pe mine la finalul anului ce abia începe cu o stare de bine…și atât! Mă gândesc în linii mari la ce aș vrea să-mi aducă anul: schimbare / continuarea proiectelor începute deja, evoluție / stabilitate, success / lecții de viață, liniște / agitație și mă imaginez bucurându-mă de o stare de bine pe final de an că mi s-a întâmplat exact ce mi-am dorit. Fără definiții, fără obiective concrete, fără liste care să mă țină ancorată într-un punct fix și să-mi dea o direcție standard (X bani, O relație, “iluminare” spirituală). Doar o direcție generală și o profeție pe care eu aleg să o văd deja împlinită (pentru că nebănuite sunt căile subconștientului).

Profeția asta a mea s-a dovedit a fi o profeție auto-împlinită, de asta la final de an ignor și listele și obiectivele și analizele și doar mă bucur de ce mi s-a întâmplat bun și “nebun” în anul respectiv (și, Slavă Cerului, că mi se întâmplă destule!). D-aia zic că anul care începe acum a fost un an mișto și m-am distrat maxim pe tot parcursul lui, că am învățat mult(e) și m-am conectat cu mine prin experiențe pe care nu le credeam posibile la începutul lui și că am pentru ce să fiu recunoscătoare!

Să vă fie bine în noul an vă doresc!

Cu liste sau fără.