Gigel, Ionel și echitatea socială.

Gigel și Ionel locuiesc în case alăturate și lucrează la aceeași firmă.

După muncă, Gigel își desface o bere și scrolează pe Facebok comentând astfel:

“Tariceanu a făcut ceva” – Un tâmpit.

“Se măresc taxele” – Doar să măriți știți, tâmpiților! N-o să le mai plătim, să vedem, ce ne faceți?

“O femeie a fost violată în Cartierul X.” – Foarte bine i-a făcut! Ce căuta noaptea pe stradă?

“Angela Merkel a declarat ceva despre România.” – O tâmpită. Să comenteze la mă-sa acasă!

“Țiriac a declarat ceva.” – Un hoț, așa s-a îmbogățit, și acum vine să ne spună nouă, să tacă din gură!

“Gingerul ajută la slăbit.” – Huo! Cine are bani de așa ceva?, numai să furați știți, nenorociților!!

În zilele bune cineva îi răspunde la comentarii contrazicându-l și Gigel are cu cine să se înjure, în zilele proaste el doar deschide televizorul și se uită la acele posturi TV care susțin punctul său de vedere, preferabil cât mai agresiv. Îi plac jignirile și momentele sale preferate de la televizor este acela care îi oferă ocazia să spună: ‘Ce i-a zis-o p-asta, ce mă bucur că i-a închis gura.’ Gigel se culcă nervos că nu are și el mai mulți bani să stea acasă și se trezește supărat și nervos că trebuie să se ducă la muncă.

În casa de alături, după muncă, Ionel repară acoperișul și udă roșiile. Ionel are o mică grădină și se interesează zilnic cum poate face să obțină recolte mai bune și să profite cât mai mult de spațiul pe care îl are. Pentru că nu trebuie să cumpere totul de la piață, Ionel economisește pentru a cumpăra o bucată de teren pe care să o cultive cu lavandă. A citit că lavanda se vinde foarte profitabil și zilnic face calcule despre cum ar putea să-și împlinească visul. Ionel își dorește să fie agricultor, la fel ca și bunicul său. Ionel se pune la culcare obosit, dar împlinit, și se trezește entuziasmat cu gândul la mica sa grădină și la munca de la fabrică, acolo unde are ocazia să se facă apreciat.

Zilele trec aproximativ la fel, Ionel și Gigel antrenând fiecare câte ceva: Gigel nemulțumirea și abilitatea de înjura, Ionel spiritul antreprenorial și cunoștințele de agricultură.

După un timp, Ionel își cumpără mica bucată de teren și 3 ani mai târziu își permite să renunțe la locul de muncă de la fabrică și să trăiască din agricultură. E devine astfel patron. Adică tot ceea ce urăște Gigel mai tare pentru că patronii sunt de vină pentru sărăcia în care trăiește.

Vine ziua în care gardul ce desparte curțile celor doi trebuie reparat.

Gigel spune că Ionel trebuie să plătească reparațiile gardului pentru că este patron, deci bogat, deci să dea banii, că are de unde.

Ionel, neobișnuit cu agresivitatea, se apără explicând că nu e bogat și că a obținut tot ce are prin muncă și că ar fi corect să plătească gardul jumătate-jumătate.

Gigel urlă ca din gură de șarpe că ăsta e furt pe față și că cel care are mai mulți bani trebuie să dea mai mulți bani pentru gard. La urma urmei, argumentează el, de unde a avut Ionel bani de pământ, dacă nu furând din fabrică? Acum că s-a ajuns, continuă Gigel, vrea să fure și de la vecini și de aceea îi cere bani pentru gard.

Rușinat și șocat să audă așa ceva, Ionel se apără spunând că el a muncit pentru tot ce are și poate justifica fiecare leu.

Gigel urlă ca din guă de șarpe că din muncă cinstită nu se pot face bani și că numai ăla care fură își face casă așa luxoasă.

Oamenii, strânși ca la urs la discuția dintre cei doi, îi dau dreptate lui Gigel fiindcă Gigel țipă mai tare și ‘le zice mai bine.’ Ei se bucură în sinea lor că cineva îl pune la punct pe Ionel, care și-a făcut “casă frumoasă” și s-a umplut de bani cu lavanda lui fără să le dea și lor ceva.

Rușinat, dornic să evite cearta și un scandal, dar mai ales nedorind să mai aibe de-a face cu Gigel, Ionel cedează și repară gardul din banii săi. Ridică un gard înalt, de beton astfel încât să nu se mai vadă la el în curte și își vede în continuare de agricultură, fericit că are o viață bună.

Gigel devine vedeta satului pentru că l-a pus la punct pe “îmbogățitul ăla puturos” și se bucură de faima sa la birtul din sat.

Morala: Inechitatatea socială depinde doar de care parte a gardului ești.