De ce e România o țară săracă (?)

Problema cu îmbogățirea în România e că:

1. Ca să faci bani trebuie să furi.

2. Noi suntem oameni cinstiți așa că nu ne îmbogățim.

3. Dacă cineva s-a îmbogățit ori a furat, ori a câștigat la loto.

Și de aici ne învârtim într-un cerc vicios: nu fac bani pentru că sunt cinstit, sunt cinstit pentru că nu fac bani, cel care a făcut bani a furat, eu n-am făcut bani pentru ca n-am furat, eu sunt sărac – dar cinstit, ăla e bogat – deci necinstit. Și tot așa.

Mentalitatea asta, prezentă la nivel individual, împământenită în ADN-ul nostru, transmisă din generație în generație, și acceptată ca atare se vede apoi în:

1. Legi – care nu vor susține niciodată omul care vrea să se îmbogățească din muncă cinstită, ci se vor concentra pe pedepsirea celor necinstiți. Oare cine va vrea să facă legile, în cazul ăsta? Omul cinstit?

2. Politica socială – nu vom avea niciodată interesul să susținem pe cineva să se îmbogățească așa că vom cere tot timpul ca statul să ia banii de la bogați și să-i dea la săraci. Oare cine va avea interesul să fie statul în cazul ăsta? Omul cinstit?

3. Impozite – “Zi-ne câți lei ai câștigat ca să știm cât îți luăm impozit.” Oare cine își dorește să fie cel ce stabilește impozitul? Omul cinstit?

Îmbogățirea pornește de la ceea ce credem despre ea.

Când o să credem: “Ca să faci bani trebuie să produci valoare” atunci vom vedea întreaga societate orientându-se către îmbogățire, nu către corupție sau sărăcie.

“Săraci, dar cinstiți” e nu singura variantă, e doar cea pe care o alegem noi ca societate.