Dama cu camelii. Alexandre Dumas, fiul.

O carte despre defrâu, iubire, sacrificiu… și discriminare.

Un bărbat tânăr se plimbă prin Paris. Un afiș mare și galben anunță scoaterea la licitație a unor mobile și a unor obiecte rare și scumpe. Așa cum vom afla ulterior ele au aparținut unei ‘femei întreținute’ (așa cum erau numite prostituatele de lux la 1850) pe nume Marguerite Gautier. Tânărul bărbat decide să participe la licitație, nu mânat de curiozitate așa cum ar fi de așteptat, ci împins de un anume sentiment de compasiune. Licitează neașteptat de mult pentru un volum frumos legat ‘Manon Lescaut’ producând senzație și câteva zile mai târziu se află față în față cu cel care îi dăruise această carte femeii: Armand Duval. Află astfel și împărtășește cititorului povestea de viață a celor doi, Marguerite Gautier și Armand Duval. O poveste cu final cunoscut, dar care prin măiestria autorului va ține cititorul cu sufletul la gură, trezindu-i emoții nebănuite și făcându-l să se gândească cu îngăduință la aceia abandonați desfrâului.

O carte care te pune pe gânduri și te face să te întrebi dacă toți aceia pe care-i socoți lipsiți de morală, incapabili de sacrificiu, lipsiți de sentimente sau fără de inimă sunt chiar așa. E ușor a pune toți oamenii de o anume categorie socială laolaltă și de a-i judeca, discrima sau ocoli; este oare și corect să facem asta?