Adio, draga mea! Rămâi cu tine…

Da, știu, scumpa mea, că ar fi trebuit să îți urez de bine. Ar fi trebuit să-mi plâng cu lacrimi de crocodil tristețea, să dau check-in din Paris ‘Pain is hard, but I am a strong woman.’ sau un clișeu de genul. Ar fi trebuit să îmi asum vini imaginare și să mă dau femeie înțeleaptă. Să umplu Facebookul cu citate despre prietenie și sfârșitul ei. Să mă plâng că literatură despre relațiile de iubire e destulă, despre sfârșitul unei prietenii de-o viață nu-i deloc. Să recunosc public că mă doare încă ruptura prieteniei noastre.

Dar am ales să nu o fac și nu regret nimic! Sunt sinceră în primul rând cu mine, atâta lucru am învățat din prietenia noastră: când se stinge lumina și rămâi singură în întuneric tot ce e de durut doare. Nicio imagine de femeie puternică, nicio promovare și niciun bărbat fatal nu te salvează de tine. Și poți falsa oricât și poți fugi oriunde: durerea doare.

Eu nu sunt puternică, draga mea, eu nu suport durerea zâmbind, eu nu mă mint pe mine: timpul nu vindecă nimic. Așa că, scumpa mea, află că m-a durut. Rău. Mai rău decât orice altă despărțire. Încă mai doare! Și află, draga mea, că am suferit enorm. Și-am plâns! Da, am plâns! Am plâns de dorul tău, am plâns de furie, am plâns dinou de dorul tău, și-am plâns dezamăgirea. Oamenii sinceri plâng, draga mea. Oamenii sinceri au emoții, draga mea. Oamenii sinceri recunosc, draga mea. Oamenii sinceri trăiesc, draga mea. În intimitate, draga mea.

Și-aș putea să-ți reproșez că m-ai mințit, dar știu că nu pe mine mă mințeai. Nu pentru mine falsai, ci pentru tine. Sperai că falsând suficient de mult ai să devii. N-a fost noi în prietenia noastră, ci eu și tu la două lumi distanță. Te-ai dus pe malul celălalt de teamă c-am să te rănesc. Ai fugit de mine, de tine, de oricine te-ar fi putut dezghța să simți ceva. Ai fugit de tine ca să nu doară și m-ai lovit pe min-n drum. A durut. Dar am ales să sufăr și a trecut!

Și nu regret nimic, draga mea! Ți-e străin conceptul, știu, dar suferința vindecă. Elibererează. Îți dă idei. Îți dă aripi să poți simți dinou. Să zâmbești. Să speri. Să te uiți în ochiii unui om și să-l lași să-ți privească în suflet fără teama că ai putea fi rănit. Mai știi cum e să ai curaj? Mai știi cum era să trăiești fără o mască? Fii tu puternică, că eu sunt fericită.

Adio, draga mea! Rămâi cu tine…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *